Smerenie

Articol aparut in Ziarul Financiar in data de 6 Decembrie 2015

black-and-white-restaurant-eating-sitting

Aseara, la Ateneu, tânărul dirijor singaporez Kah Chun Wong a condus concertul Filarmonicii “George Enescu” – Rapsodia op. 43 de Rahmaninov si Simfonia a VI-a op. 74 în si minor “Patetica”, de Ceaikovski. Solistul serii a fost pianistul Constantin Sandu. Sublim !

Fara portativ, dirijorul s-a impus nu numai prin eleganta si cunoasterea perfecta a partiturilor. Postura sa exceptionala, dialogul ritmat cu fiecare din membrii orchestrei i-au dat tanarului oaspete singaporez o autoritate aproape napoleoniana. Minunata si experimentata Filarmonica « George Enescu » raspundea chemarilor de pe podium cu mult tact, gratie si vioiciune.

Spectacolele de muzica ma fac intotdeauna sa redescopar cu smerenie trei ingredinte care sunt la baza oricarui lucru bine facut: metoda, ritmul si creativitatea.

In business metoda este data in special de procese si instrumente tehnologice. Asa este si in muzica. Fiecare actor este integrat intr-un proces si stie foarte bine ce are de facut. O iesire din proces, o defectiune sau un dezacord al unui instrument genereaza erori care de foarte multe ori nu mai pot fi reparate.

Ritmul este este cel care te face in permanenta sa-ti mentii directia, sa fii prezent, sa asculti pe cei din jurul tau, sa intervii, sa te opresti, sa faci « echipa »… In tara noastra avem foarte multi oameni de valoare, dar, din pacate, majoritatea nu stiu sa lucreze impreuna. Fiecare incearca sa demonstreze ca este mai destept decat celalalt. Putini sunt cei care stiu sa asculte, sa mentina o directie si sa intervina atunci cand trebuie. Se face mult prea mult zgomot pentru nimic. E o continua miscare browniana. Un dezacord… Nu exista ritm.

Creativitatea iti da naturalete, spontaneitate, iti permite sa fii tu insuti. Poti insa s-o fructifici numai daca in spate exista si metoda.

Citeste mai mult pe www.zf.ro